vineri, 18 aprilie 2014

Leac pentru zile innorate

De fiecare dată când sunt tristă merg cu taxiul. E leacul de care am nevoie pentru a-mi însenina ziua oricât de mult plouă afară.  Am auzit multe de la taximetriști. Ei sunt oameni cu povești, cu of-uri mari sau mici, au întotdeauna ceva de zis, totul e să îi asculți.
Cele mai multe discuții pornesc de la vreme și ajung inevitabil la felul în care merg sau nu lucrurile în tara asta. Mă amuză că toți mi se adresează cu domnișoară deși adesea în discuțiile noastre fac referire la copil, la soț, la soacră. Știați că soacrele taximetriștilor sunt tare afurisite? Unul mi-a spus că într-o vizită, soacră-sa i-a  pus în ciorbă piper ca să se răzbune că nu a vrut să o ducă la o rudă în provincie în singura  lui zi liberă.
   -   Păi e posibil, domnișoară? Ați mai auzit? Ce i-a dat prin cap nebunei? M-am supărat rău atunci. N-am mai călcat pe la ea vreo două luni.
Altă dată când plecam amărâtă de la Administrația finaciară unde pierdusem cca. 3 ore m-am urcat într-un taxi  și am zâmbit în primele 10 secunde.Prima întrebare a taximetristului a fost ”Ce-ați căutat domnișoară la hoții aștia?” Discuția a evoluat apoi firesc, mi-a spus că datorează statului un impozit de 9000 de lei și că nici prin gând nu-i trece să îl plătească.

- Eu cu mâna mea să le dau hoților ăstora, păi ce mi-a luat Dumnezeu mințile? Au adus țara  la sapă de lemn și n-au făcut nimic bun. Domnișoară, știți în cât timp s-a făcut pasajul de la Unirii? Nu știți că sunteți tânără, în 34 de zile. Șeful de șantier, nu, nu șeful, ministrul a dormit în barăci cu muncitorii până a fost gata. Si acum? Uitați-vă la Pasajul Basarab…o porcărie, se face o aglomerație acolo la Orhideea, bătaie de joc.
Mai sunt apoi taximetriștii care vorbesc la telefon pe toată durata cursei:

- Da, guriță mai stau jumade oră și vin acăsică. Îmi faci și mie ceva bun că mi-e fomică? Nu, aș vrea niște cartofiori prăjiți cu o fripturică ceva. Nu, n-am rezolvat poate până termin mă sună. Da, guriță. Te pupic dulce.

Astăzi am mers iar cu taxiul. Taximetristul, un domn pe la vreo 60 de ani, intră în vorbă imediat ce mă urc în mașină.

  - Ce știți de vreme, domnișoară? Plouă dumnică?
-  Nu știu, domne. Popular se zice că așa cum a fost în Duminca Floriilor, așa o să fie și de Paști.
-   Da, păi n-ai cum să te încrezi în ăștia cu prognoza lor. Azi spun una, mâine alta.
 -   Puteți încerca prognoza pentru aviatori. Cred că e mai de încredere.
-   Aha, cum e asta?
-  Intrați pe internet.
 - Aha, pe butonul asta albastru? Că eu am 4 de Internet. Arată spre iconița de google de pe tabletă.
  -  Da, acolo.
  -  Aha, altă drăcie. Nu prea le am eu cu astea tehnologice.
 -  Văd că folosiți totuși aplicația.
  - Nu prea, să știți, până îmi pun eu ochelarii să dau timpul, îmi suflă altu’ comanda. Maxim 6 pe zi prind.   - Bune și alea.
 -  Daaaaa, păi ia uitați aici, listuța...așa mi-a zis, nevastă-mea, ia și tu listuța asta să faci câteva cumpărături.
Îmi arată o foaie împăturită. Numai „diminutivală” nu arăta.  


Începe apoi să enumere pe un ton grav:
-  4 legături de usturoi...4 legături, nu-i ajungeau 2, vrea 4, 2 pungi de ficat, știți pentru drob,  5 kg de cartofi, pe aștia o chem pe ea să îi ia de jos. Ia să vedem ce-a mai trecut pe listuță; detergent de rufe, nu zice de care, îi iau Bonux să vedem îi place? Nu-i place, vrea Ariel, dar n-a scris. 1 kg de morcovi, 2 cozonaci, 3 iepuri. N-a zis de ciocolată, noroc că n-am bani de alt fel că i-aș fi luat zău, 3 iepuri să văd ce față face când îi vede. Noi nu prea mâncăm nici miel, nici iepure. Dar de ce n-a scris, iepure de ciocolată. Eu sunt bun să cumpăr, dar pe ea o doare mâna să scrie.
  -   Păi se păstrează pentru când va pregăti tot ce cumpărați.
  -  Da.
 -  Ce suport de pahare ingenios aveți...

Da, eu l-am modificat. Ce dacă am găurit ușa? Mai vând eu mașina?
 - Cât are?
 -  8 ani.
 - Ahhh, e bine. Ați avut probleme cu ea?
 -  Mari, dar ce să facem?
  -  Benzină sau motorină?
  -  Motorină.
  -  Să nu îmi spuneți că ați avut probleme cu turbina.
-    Ba da, domnișoară, 70 de milioane devizul, 1 an am stat pe bară că n-am avut bani să o fac. Cum să faci bani dacă ăștia de la firmă  îmi închid tableta dacă nu ajung la timp la comandă. 6 ore tre’ să trag pe dreapta. Prin stație nu îmi mai dau comenzi. E rău, ce să vă mai zic.
 -  Pe ce stradă mergeți exact. Vă rog să mă lăsați aici la farmacie, trebuie să  iau ceva și apoi merg pe jos până acasă.
Domnișoară, dar plouă torențial, luați-mi și mie 5 pastiluțe de No-Spa de la farmacie și vă duc eu. Nu vă costă nimic în plus. Știți, mă ia durerea de cap când mă gândesc la listuță. Așa mai mestec câte un No-Spa și îmi trece.
 -  No-Spa de 40 sau 80?
  - Dar ce credeți că eu știu? Nu-s pentru mine, am glumit. Stați să mă uit dacă scrie că am altă listuță. Uitați, asta a putut să scrie, 40 mg.

Am râs copios în timp ce mă dădeam jos din mașină. Domnul taximetrist a coborât să îmi țină umbrela și să îmi desfacă portiera spunându-mi mândru că nu face asta pentru toți clienții. I-am mulțumit cu un zâmbet, el mi-a adus mai multe prin povestea sa și prin felul șugubăț.


  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu