Înainte să se nască bulina obișnuiam să afirm cu o vehemență
care acum mă sperie că dacă o să am un copil nu o să îi umplu niciodată casa de
jucării, nu o să îl las niciodată să mănânce în fața televizorului, nu o
să îl culc legănat, nu o să îl alăptez mai mult de 6 luni, nu îi voi da biscuiți.
Cât se poate de fals. Le-am făcut pe toate pentru că la
momentul respectiv așa am simțit că e mai bine pentru ea. Cu jucăriile însă am
într-adevăr o problemă. Nu mă pot abține. Pe lângă sumele exorbitante cheltuite
pe jucării, mă lovesc și de problema depozitării. În mod constant triem
jucăriile - aruncăm, donăm, depozităm - și cu toate acestea recent am mai
montat un dulap în camera bulinei. Încă un dulap plin cu jucării cu care ea nu
se joacă. Îi captează atenția preț de câteva secunde după care pălesc în fața
unei sticle cu apă, unui dop, unei site, unei cutii de carton, unei scame de pe
covor.
Este peste capacitatea mea de înțelegere cum se poate bucura de lucruri atât de simple, dar rămâne impasibilă în fața măsuțelor interactive, casetelor muzicale în 3 limbi străine, zornăitoarelor, plușurilor. Ba mai mult, se uită la mine consternată când eu încerc să îi arăt câte funcții are o anumită jucărie când ea se joacă parcă fermecată cu un fir de ață, cu o cataramă, cu un fermoar, cu un șiret, cu sticluța de esență de vanilie.
Mi-am propus ca atare să nu îi mai cumpăr jucării. Am deja aproape
două săptămâni de abstinență (spun aproape din cauza unei incursiuni la Ikea
care s-a dovedit neinspirata). Este foarte greu să rămâi pe poziții atunci când
ești atacat la tot pasul de trenulețe, cățeluși vorbitori, mașinuțe colorate, instrumente
muzicale etc. A trebuit să pun la punct un plan: nu mai intru în magazine de
jucării și o las pe Ana să se joace cu ce avem prin casă (baloane colorate,
sticle umplute cu poțiuni magice, floacoane goale de cremă umplute cu coji de
portocale, clăbuc de săpun etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu